Care sunt cerinţele şi obligaţiile pentru detaşarea lucrătorilor în Italia?
Aflaţi mai multe informaţii despre toate condiţiile pe care companiile trebuie să le respecte atunci când planifică activităţi profesionale în Italia, în conformitate cu prevederile privind imigraţia şi detaşarea pentru cetăţenii UE şi din afara UE, în funcţie de ţara companiei dvs.
Hotărârea Guvernului italian nr. 122 din 15 septembrie 2020 a completat Directiva 2018/957/UE. După cum a fost deja stabilit prin Hotărârea nr. 136/2016, condiţiile de muncă şi angajare ale Statului membru gazdă se aplică – dacă sunt mai favorabile lucrătorului detaşat – relaţiei de muncă dintre lucrătorul detaşat şi compania care detaşează.
Cu toate acestea, dacă până în septembrie 2020 era suficientă alinierea salariului minim al lucrătorului la cel la nivel naţional, prin transpunerea Directivei 2018/957 în Italia va fi necesară alinierea integrală a salariului lucrătorului detaşat cu cel al unui lucrător italian aparţinând aceleiaşi categorii, aplicând contractul colectiv de muncă ce corespunde cel mai bine.
Legea italiană stabileşte o responsabilitate comună a clientului, antreprenorului şi a eventualilor subcontractanţi, ceea ce înseamnă că aceştia împart obligaţia de a asigura lucrătorului detaşat un tratament echitabil în ceea ce priveşte salariul, încetarea contractului de muncă, securitatea socială, contribuţiile, primele de asigurare pe durata detaşării.
Transpunerea în Italia a Directivei UE 67/2014 adaugă diverse cerinţe pentru angajatorii care detaşează lucrători în Italia.
O comunicare privind detaşarea trebuie trimisă printr-un serviciu web naţional, cel târziu la miezul nopţii înaintea datei de începere a detaşării.
Această declaraţie oficială trebuie să specifice toate detaliile detaşării, astfel încât autorităţile pentru inspecţie să fie informate pentru a putea efectua orice verificări, dacă este necesar.
Este obligatoriu să vă bazaţi pe o persoană de contact domiciliată în Italia, care să poată transmită documentaţia solicitată de inspectorat şi să comunice cu autorităţile.
Compania care detaşează trebuie să depună documentaţia de detaşare în perioada de desfăşurare a acesteia şi fără a depăşi doi ani de la terminarea sa.
Totodată, este necesară o copie în limba italiană în cazul unei inspecţii efectuate de către autorităţi.
Deşi nu există limite de mobilitate pentru lucrătorii din afara UE, Tratatul Schengen stabileşte oricum o limită de şedere de 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile pe an, cu condiţia ca lucrătorul să deţină un permis naţional de muncă în ţara europeană de reşedinţă, în curs de valabilitate.
Cu toate acestea, ţările UE ar putea introduce cerinţe suplimentare pentru exercitarea activităţilor profesionale pentru cetăţenii din afara UE. Înainte de a organiza detaşarea lucrătorilor dvs. în Italia, trebuie să verificaţi mai întâi dacă aceştia deţin un permis de muncă adecvat.
A&P vă poate ajuta să solicitaţi autorităţilor competente un permis adecvat, în funcţie de naţionalitate şi tipul de detaşare.
Se aplică lucrătorilor angajaţi de companii stabilite în străinătate şi plătite direct de acestea, care sunt transferaţi temporar la antreprenorul italian pentru a-şi putea desfăşura activitatea pe teritoriul italian, conform prevederilor din contractul încheiat de cele două părţi. Se presupune că lucrătorul are deja un permis de muncă reglementar în ţara UE a angajatorului (Articolul 27, litera L din Hotărârea Guvernului italian nr. 286/1998).
Permite cetățenilor străini cu permis regulat al CEE să intre în Italia pentru o scurtă ședere dacă intenționează să călătorească în scopuri de afaceri.
Numai lucrătorii care intenționează să desfășoare anumite activități au dreptul să ceară această viză, adică scopuri economico-comerciale, pentru contacte, întâlniri sau negocieri, pentru învățarea sau verificarea utilizării și funcționării bunurilor de capital și funcționării bunurilor de capital cumpărate sau vândute în cadrul contractelor de cooperare comercială și industrială. Toate celelalte tipuri de activități la locul de muncă nu sunt eligibile pentru cererea pentru acest tip de viză (articolul 2 anexa A la Decretul 12 iulie 2000).
În cazul detaşărilor care depăşesc 90 de zile, trebuie evaluate şi alte formalităţi. Prin urmare, vă recomandăm să verificaţi mai întâi tipul permisului de şedere pe care îl deţine lucrătorul în ţara UE de domiciliu.
Lucrătorii trebuie să fie acoperiţi de sistemul de securitate socială chiar şi în cazul detaşărilor pe termen scurt. În general, se aplică principiul teritorialităţii. Prin urmare, contribuţiile trebuie plătite în ţara unde se lucrează.
Cu toate acestea, prin certificatul A1 lucrătorul detaşat poate dovedi că este în continuare acoperit de sistemul de securitate socială din ţara UE în care se află compania care detaşează.
Atunci când angajatorul este stabilit în ţări din afara UE, se pot aplica acordurile bilaterale.
Obiectivul acestei legislaţii este coordonarea sistemelor de securitate socială din UE, astfel încât să permită exercitarea în mod eficient a dreptului la libera circulaţie a persoanelor, aşa cum este stabilit prin Tratatul CE.
Dreptul comunitar impune reguli specifice pentru a se asigura că aplicarea diferitelor sisteme naţionale nu împiedică exercitarea dreptului la liberă circulaţie.
Aceasta înseamnă că nu numai cetăţenii „inactivi” trebuie să se supună acestor reguli, ci şi angajaţii, lucrătorii independenţi, funcţionarii publici, studenţii şi pensionarii.
Italia a încheiat acorduri bilaterale de securitate socială cu mai multe ţări din afara UE.
Institutul Naţional de Securitate Socială – INPS – oferă informaţii despre acordurile individuale, domeniul lor de aplicare, cerinţele şi procedurile de aplicare.
Oferim asistenţă companiilor şi pe această temă.
După Brexit, relaţiile dintre UE şi Marea Britanie în ceea ce priveşte securitatea socială sunt reglementate de PSSC, un protocol al UE-UK TCA. Noul model este similar cu cel european, existând unele diferenţe şi aspecte care vor fi definite în viitor.
A&P vă poate sprijini şi vă poate oferi toate informaţiile cele mai recente despre acest subiect.
Lucrătorii în construcţii detaşaţi trebuie să fie înregistraţi şi să achite contribuţii la Cassa Edile corespunzătoare, respectiv fondul lor de securitate sociale, deoarece condiţiile lor de muncă trebuie să fie adaptate la contractul colectiv naţional de referinţă; aceasta ca urmare a reglementărilor naţionale (Hotărârea Guvernului italian nr.136 din 17/07/2016) şi UE (Directiva 2014/67).
Acest lucru nu se aplică lucrătorilor din alte ţări care au încheiat o Convenţie cu Italia pe această temă (Germania, Franţa, Austria, San Marino).
Remuneraţia este în general impozabilă pe teritoriul de reşedinţă în baza a 3 condiţii: lucrătorul s-a aflat în alte ţări nu mai mult de 183 de zile din anul fiscal; este plătit de un angajator care nu are reşedinţa în ţara respectivă; remuneraţia nu este plătită de către un sediu permanent sau o bază fixă pe care angajatorul o are în cealaltă ţară (respectiv Art. 15 din Convenţiile cu Franţa, Germania şi Marea Britanie).
Conceptul de sediu permanent este definit de convenţiile bilaterale privind dubla impunere (respectiv Art. 5 din Convenţiile dintre Italia şi Franţa, Germania şi Marea Britanie) şi care se manifestă printr-o serie de obligaţii fiscale pentru companie (declaraţie de venit, situaţii financiare, evidenţe contabile).
Unul dintre cele mai semnificative efecte este impozitarea veniturilor din angajare a tuturor lucrătorilor la sediul permanent, chiar dacă aceştia sunt angajaţi în străinătate prin contract.
Următoarele cazuri se încadrează în categoria sediului permanent:
Protecţia sănătăţii lucrătorilor este reglementată de Hotărârea 81/2008, care transpune majoritatea directivelor europene din sector.
Companiile străine care îşi desfăşoară activitatea în Italia (din UE şi din afara UE) trebuie să dovedească adecvarea lor din punct de vedere tehnic şi profesional, prin trimiterea documentaţiei corespunzătoare înainte de călătorie. Sunt furnizate protocoale specifice pentru activităţile desfăşurate direct pe şantier (clădiri, drumuri etc.).
Trebuie acordată o atenţie deosebită riscurilor de interferenţă între activităţile desfăşurate de diferitele companii.
Conform Art. 18 din Hotărârea Guvernului italian nr. 81/2008, angajatorii trebuie să instruiască toţi lucrătorii în domeniul sănătăţii şi securităţii. Dacă unui lucrător i se încredinţează o activitate deosebit de riscantă, este necesar să fie instruit în mod specific în acest sens.
A&P vă poate ajuta să verificaţi dacă lucrătorii dvs. sunt instruiţi conform legislaţiei italiene şi, dacă este necesar, poate organiza orice activitate de formare prin agenţii certificate.
Choose the date that best suits you to schedule a call with our Experts!
Languages available: English, Italian and Spanish.
Should you decide to receive our assistance for your case, the price for the consultation call will be deducted from our first quotation, meaning the call will cost nothing!
Get free updates from our Experts on Immigration, Posting Workers, International Taxation and more.